Faci câteva ture prin casă și reușești apoi să găsești invariabil și intuitiv cel mai scurt drum către frigider. Este salvarea, punctul de sprijin și dătătorul de speranță. După ce satisfacția găsirii alimentelor preferate se instalează, te gândești că data viitoare o să pui lacăt pe frigider. Kilogramele par că se adună insidios la loc. Apare uneori chiar vinovăţia şi impresia lipsei de voinţă. Tot mai mulţi psihologi afirmă că de vină ar putea fi lipsa de coştientizare a propriilor emoţii care ne împing să mâncăm chiar şi atunci când nu ne este foame. Mâncarea devine alinare, medicament, prieten. Foamea naturală ajunge pentru tot mai mulţi oameni să fie înlocuită de aşa-numita foame emoţională, cu întregul ei cortegiu de perturbări.
Iată câteva dintre caracteristicile după care vă puteţi da seama dacă vă confruntați cu aşa-numita foame emoţională:
- Dacă mâncaţi atunci când sunteţi copleşiţi de o emoţie puternică: mânie, depresie, frustrare, nemulţumire, furie, neputință, sentimentul lipsei de valoare persoanală, etc.
- Aveţi tendinţa să mâncaţi când vă plictisiţi sau în faţa televizorului ori a dispozitivelor electronice
- Există o nevoie frecventă de a consuma dulciuri
- Apare brusc nevoia subiectivă de a mânca, mai ales când ați mâncat recent și încă hrana se procesează în sistemul digestiv
- Vă simţiţi stânjeniţi când trebuie să manifestaţi sau să vorbiţi despre sentimentele dumneavoastră
Ce face însă ca acest fenomen, aproape necunoscut celor care trăiesc şi muncesc la ţară, să se răspândească tot mai mult şi să atingă cote îngrijorătoare chiar în zonele urbane?
Psihologii și nutriționiștii susțin faptul că stresul - sub toate formele sale - reprezintă o reacție de amenințare la adresa corpului iar creierul acționează aproape instantaneu prin cele mai rapide mijloace de înlăturare a sa. Din nefericire pentru omul modern, un astfel de mijloc este tocmai hrana și în special consumul de alimente dulci sau - și mai frecvent - de combinația de alimente ce conțin dulciuri și grăsimi. Iar când este vorba despre denumirea generică de stres, putem include tot ceea ce ne crează discomfort, de la stresul serviciului zilnic, la relațiile pe care le avem și la nenumăratele probleme zilnice care ajung să ne macine.
Pe de altă parte, psihologii consideră că o cauză pentru care anumite persoane mănâncă atunci când nu se simt împlinite este convingerea inconştientă că alte persoane sunt vinovate de neîmplinirea sau de suferinţa lor. Ei se gândesc adesea că “dacă soţul (soţia), copii, vecinii, şeful, părinţii, profesorii ar coopera, atunci şi numai atunci viaţa ar fi diferită”. Ele se simt rănite în diferite moduri de reacțiile și atitudinile celorlalți și nu pot să "digere" aceste emoții intense, ajungând să se macine în interiorul lor. Aceasta este o situație ce apare mult mai frecvent în cazul tipologiilor umane mai introvertite sau care își găsesc mai greu mijloacele de a se exprima, "ținând în ele" toate aceste frământări.
Emoţiile ce produc foamea nenaturală
Dacă aţi constatat că în fiinţa dumneavoastră se regăsesc toate caracteristicile foamei emoţionale primul pas pe care va trebui să îl realizaţi este acela de a conştientiza treptat acele emoţii predominante care conduc la apariţia falsei senzaţii de foame. Cel mai bine pentru aceasta este să ne oprim câteva momente chiar înainte de a deschide frigiderul și a ne întreba: "Ce simt acum? Îmi este cu adevărat foame? Ce emoții trăiesc?"
Veţi putea constata atunci cu surprindere faptul că o bună parte din ceea ce numiţi în mod obişnuit “foame” este în realitate altceva: plictiseală, mânie, frustrare, singurătate, tristeţe, apatie, izolare, stress de diferite forme și dimensiuni…
Totuşi, există o mare diferenţă între foamea fiziologică şi foamea emoţională, diferenţă ce poate fi conştientizată cu un minim de atenţie şi cu condiţia să nu ne grăbim să acţionăm înainte de a evalua starea în care ne aflăm. Iată 8 dintre caracteristicile celor două tipuri de foame, care pot să vă indice din care categorie face parte dorinţa de a mânca pe care o resimţiţi.
Foamea emoţională |
Foamea fiziologică |
| Apare brusc. Cu doar un minut în urmă nu simţeaţi nevoia de a mânca, apoi simţiţi că vă este foarte foame, aparent “din senin”. | Apare gradat. La început stomacul începe să dea semne de nelinişte, apoi după un timp care poate varia de la 15 minute la 1 oră organismul începe să dea semne clare că este timpul să luaţi masa. |
| Organismul pare să nu dorească decât un anumit tip de aliment, în lipsa acestuia orice alt aliment ar primi, nu apare o satisfacţie deplină în urma hrănirii, şi foamea pare să persiste. | Apetitul nu depinde de un anumit fel de mâncare, organismul fiind dispus să digere o gamă mai largă de alimente. |
| Senzaţia de foame începe din zona de deasupra gâtului; altfel spus, papilele gustative şi mintea sunt cele care cer de mâncare. Limba vrea să guste gogoşi, ciocolată sau pizza, iar mintea anticipează satisfacţia şi împlinirea generate de ingerarea acestora. Cel mai adesea această senzaţie de foame aparentă nu se potoleşte decât cu mari cantităţi de dulciuri. | Senzaţia de foame porneşte de la stomac. Foamea fiziologică se recunoaşte după senzaţiile care iau naştere în stomac: senzaţie de gol, de arsură, sau în unele cazuri chiar de durere în stomac. |
| Este urgentă. Foamea emoţională vă face să simţiţi nevoia de a mânca chiar în acel moment. Este o falsă nevoie de a umple golul emoţional cu alimente. | Foamea fiziologică vă îndeamnă să mâncaţi cât mai curând, dar nu vă cere în mod imperios să mâncaţi imediat decât dacă nu a fost satisfăcută o perioadă mai lungă de timp. |
| Apare adesea asociată cu o emoţie care este neplăcută. Şeful s-a răstit la dumneavoastră, copilul are probleme la şcoală, soţul este într-o stare proastă…etc | Apare ca o nevoie fiziologică, după 4 sau 5 ore de la ultima masă. Poate fi însoţită de slăbiciune fizică sau ameţeală. |
| Implică de obicei o alimentare inconştientă. Este ca şi cum mâna altcuiva duce la gură îngheţata, sau vă puteţi “trezi” că aţi mâncat o cutie cu prăjituri fără să vă daţi seama când. Este ca un proces automat care e corelat cu o stare de neatenţie şi chiar cu un fel de dorinţă de a uita ceva neplăcut, refugiindu-te temporar în ceva mai agreabil. | Implică alegerea deliberată a hranei şi deplina conştientizare a actului hrănirii. Sunteţi conştienţi de bolul alimentar care trece din gură până în stomac şi chiar îi sesizaţi calităţile. |
| Senzaţia de foame nu încetează când stomacul semnalizează că este plin. Supraalimentarea emoţională apare din dorinţa de a anihila sentimentele dureroase. Persoana mănâncă cu disperare chiar şi atunci când stomacul este aproape complet plin pentru a alunga aceste sentimente dureroase trăind totodată o plăcere gustativă temporară. | Senzaţia de foame încetează atunci când stomacul este plin. Foamea fiziologică încetează atunci când scopul său de a determina hrănirea organismului a fost îndeplinită. |
| Apare senzaţia de vinovăţie cu privire la hrană. Paradoxul acestei supraalimentări este că persoana mănâncă pentru a se simţi mai bine din punct de vedere emoţional şi sfârşeşte învinovăţindu-se pentru că a mâncat prea multe prăjituri. Apare amânarea şi hotărârea liniştitoare dar falsă de genul “de mâine voi ţine regim” | Nu apare nici un sentiment de vină sau ruşine legat de actul hrănirii deoarece acesta este natural şi necesar ca şi procesul respirator. |
Persoanele care au astfel de simptome de foame emoţională trebuie să-şi analizeze cu luciditate motivaţia pentru care ei mănâncă. Este nevoie să vă daţi seama dacă foamea provine din stomac sau ca urmare a anumitor emoţii neplăcute care vă tulbură şi care vă determină să mâncaţi pentru a vă simţi mai bine. Pentru ca această monitorizare a sentimentelor să fie mai eficientă este bine să ţineţi un jurnal în care să notaţi ce anume simţiţi înainte, în timpul mesei şi după aceasta (adică după ce nu mă simt prea în formă să mai țin și un jurnal, se întreabă unii? Da, doar fă asta!). Ţineţi un astfel de jurnal timp de o săptămână notând în fiecare zi, după care analizaţi la sfârşit de săptămână care a fost motivaţia pentru care aţi mâncat cel mai des.
Apoi, în următoarea săptămână în momentul în care vi se face foame, întrebaţi-vă cu sinceritate din ce cauză doriţi să mâncaţi, şi nu mergeţi în mod automat la bucătărie la primele semne ale unei senzaţii înşelătoare de foame. Îngăduiţi-vă o jumătate de oră pentru a fi siguri dacă vă este într-adevăr foame sau nu.
Intuiţia
Ori de câte ori vă simţiţi supăraţi sau vi se face foame încercaţi să vă ascultaţi cu atenţie vocea interioară. Amintiţi-vă că suntem creaţi să fim fericiţi şi sănătoşi iar lipsa de control a apetitului precum şi suferinţa emoţională sunt semnele că o anumită parte a vieţii dumneavoastră nu este încă armonioasă. Intuiţia vă poate ghida pe calea care să reechilibreze acea parte a vieţii şi să vă reîntoarceţi la pacea minţii şi la un apetit normal.
În momentul în care gândiţi “Mă simt îngrozitor de golit, mă duc să mănânc ceva…” opriţi-vă, mergeţi într-un loc liniştit şi faceţi apel la intuiţia dumneavoastră. Aceasta trebuie să apară ca o ascultare tăcută a necesităţilor profunde ale fiinţei dumneavoastră, o manifestarea a unui fel de bun-simţ natural care apare din interiorul fiinţei. Intuiţia, sau vocea interioară este sfatul cel mai sincer şi ghidul cel mai priceput al vieţii dumneavoastră, cu condiţia să existe răbdarea şi liniştea interioară necesară pentru a o asculta.
Persoanele care mănâncă din cauza foamei emoţionale ignoră această inteligenţă a organismului, acea voce a intuiţiei deoarece acestea nu cred că sunt îndeajuns de puternice pentru a suporta viaţa şi provocările sale. Ele se tem de faptul că în cazul în care urmează vocea interioară care le îndeamnă să-şi modifice cariera, viaţa intimă, sau anumite relaţii cauzatoare de suferință vor avea de suportat presiuni emoţionale mult prea mari. Aceasta este o teamă raţională, adânc sădită în ele, deoarece suferinţa emoţională le-a fost “tovarăşă” timp de ani de zile. Este aparent mai simplu pentru aceste persoane să rămână în status quo şi să ignore îndemnurile intuiţiei de a face anumite modificări în viaţa lor, perpetuând însă astfel fenomenul de reorientare a tensiunilor lăuntrice către corp.
Persoanele care mănâncă din cauza foamei emoţionale adesea au în spate ani de resentimente şi supărări care le-au “astupat” urechile unde se auzea vocea interioară.
O metodă psihologică pentru cauze relaționale
Această povară poate fi îndepărtată însă în mod eficient prin procedee de transformare interioară. Unul dintre cele mai eficiente astfel de procedee se numeşte metoda iertării. El poate fi aplicat atunci când cauza tensiunii interioare generatoare de drumuri la frigider este una relațională - situații nedigerate, relații neîmplinite, tensiuni. Iată în ce constă această tehnică, pe care psihologul John Radolph Price o indică tuturor pacienţilor săi care suferă de o astfel de problemă:
Mergeţi într-o cameră liniştită unde să nu fiţi deranjaţi de absolut nimeni şi nimic pentru cel puţin 1 oră. Luaţi câteva coli de hârtie şi scrieţi numele tuturor persoanelor care v-au supărat, iritat sau înspăimântat până în momentul actual, de-a lungul vieţii. Este posibil să vă amintiţi numele unor persoane la care nu v-aţi mai gândit de ani de zile, dar este de asemenea posibil să nu vă mai amintiţi numele unor persoane. În acest caz descrieţi în câteva cuvinte acea persoană. La unele persoane lista este foarte lungă, şi chiar numele lor apare pe această listă. Porniţi cu prima persoană şi explicaţi-i mental tot ceea ce v-a supărat, ce v-a întristat sau v-a rănit din atitudinea sa. Apoi spuneţi cu voce tare sau în gând ”Te iert acum complet şi pentru totdeauna şi te eliberez de orice vină. Din relaţia noastră îmi voi aminti doar ceea ce a fost plin de iubire şi înţelegere. Trăieşte în pace şi fii fericit pentru totdeauna.” Amintiţi-vă de faptul că în acest mod iertaţi persoana şi nu acţiunile sale, care sunt iluzii ale egoului, indiferent de cât de dureroase ar fi fost ele. Iertând persoana, vă eliberaţi de toată greutatea sufletească pe care o aduce prezenţa sa, sau chiar şi numai amintirea sa. Această tehnică vă poate elibera în mod surprinzător de dureri foarte vechi ale inimii, şi vă poate aduce pacea şi împlinirea pe care altfel le căutaţi în alimente. Realizaţi cu răbdare cel puţin odată pe lună acest procedeu simplu şi rezultatele sale se vor dovedi chiar miraculoase!
În zilele următoare acestei tehnici a iertării vă puteţi aminti, sau puteţi visa anumite persoane din lista dumneavoastră. Dacă simţiţi că sufleteşte nu v-aţi eliberat încă de stările negative asociate cu aceste persoane, rostiţi din nou şi din nou, iertarea urmărind să trăiţi cu inima ceea ce spuneţi, până când vă veţi simţi împăcaţi. Cu cât mai mult vă eliberaţi de aceste poveri emoţionale, cu atât mai clar veţi putea auzi vocea intuiţiei, iar pofta covârşitoare de mâncare, la fel ca şi alte tendinţe de refulare a stărilor lăuntrice, se vor reduce la normal.
Intuiţia vă va ghida astfel cu înţelepciune în rezolvarea problemelor pe care credeţi că le aveţi
Intuiţie şi ego
Cum se poate face însă diferenţa între vocea intuiţiei şi vocea egoului? Vocea intuiţiei este întotdeauna calmă şi plină de iubire. Să luăm spre exemplu o voce interioară care spune: “Cred că mi-ar prinde bine dacă aș acorda mai mult timp cultivării unor relații fericite cu familia”. Şi o altă voce care spune : “Fac tot timpul ceva pentru familie - muncesc de dimineață până seara, ar trebui să fie suficient. Ba mai mult, am nevoie de mai mulți bani pentru a avea tot ce ne trebuie ca să fim fericiți. ” Care dintre cele două credeţi că este vocea intuiţiei? Deciziile bazate pe ego nu duc niciodată la fericire şi la sănătate.
Judecăţile şi resentimentele pe care egoul le are cu privire la ceilalţi acţionează ca un bumerang care vă aduce suferinţă emoţională. Dacă urmaţi vocea intuiţiei acţionaţi plin de iubire faţă de dumneavoastră şi faţă de cei din jur. Focalizându-vă asupra celorlalţi în special ca Oameni, ca fiinţe pline de iubire, viaţa vă va fi plină de armonie şi nu veţi mai fi prinşi de conjuncturi care generează suferinţă emoţională. De aceea nu va mai fi necesar să acoperiţi vocea intuiţiei cu mâncare! Şi veţi descoperi că vocea intuiţiei are mult bun simţ şi vă îndeamnă pas cu pas către împlinirea profesională, sentimentală şi chiar spirituală pe care aţi visat-o.
În sinteză, primul pas este conştientizarea motivelor pentru care mâncaţi. Veţi descoperi că de multe ori mâncaţi nu din cauza unei senzaţii de foame fiziologică, ci datorită faptului că doriţi să acoperiţi cu alimente o rană emoţională. Nu uitaţi de jumătatea de oră pe care este bine să o petreceţi departe de orice aliment înainte de a decide dacă vă este cu adevărat foame dau nu. Aveţi încredere în vocea intuiţiei, pentru că în dumneavoastră există puterea magică ce face ca visele să devină realitate.
Autor
